Prima pagină > Diverse > Jurnal de călătorie – Drumul (partea I)

Jurnal de călătorie – Drumul (partea I)

A venit toamna, a venit anotimpul ploilor lungi și reci, a gutuilor, a vinului și începutul unei aventuri. Ziua de 1 septembrie a început în viteză la ora 7:00 și a continuat așa până când Simina și-a încheiat toate socotelile (pentru moment) cu statul. Între timp deja am ajuns în Municipiul Roman… satul, ups orașul cu trei centre Roman Simina . În unul din ele “Groapa” am poposit și noi pentru un sandviș care să îi aducă aminte colegei mele de zilele de liceu. După cum ea însăși a recunoscut, același gust bestial de E-uri! Până la Bacău unde un Accelerat deloc confortabil ne aștepta să ne poarte spre București am terminat sandvișul. Mie mi-a plăcut dar e cunoscut faptul că îmi plac toate porcăriile.

5 ore până în București. tren Un copil a plâns și țipat tot drumul, muzică “bună” de la tovarășii de călătorie din vagon, glume între noi, ale mele pe seama Siminei dar, au trecut repede. Nu am vrut să mă urc pe pereți decât de vreo două ori. În falnica gară București Nord am găsit exact ceea ce știam că voi găsi. Mizerie, agitație, oameni dubioși. Cu puțin noroc ne-am format grupul magnific și printre mârșăviile taximetriștilor am ajuns în stația pentru cursa specială 780 spre Henri Coandă. Știam cât de josnici sunt uneori taximetriștii dar, am crezut că au limite. M-am înșelat. Au încercat cu disperare să ne facă să credem că a fost anulată cursa specială și nu putem ajunge la aeroport decât cu ei. Aveam să aflu că taximetriștii franțuji nu se deosebesc prea mult. Am rămas plăcut surprins cât de liber și curat e Bucureștiul la orele 22 – 23.

4 ore în aeroport pe o bancă. aeroport Aparent atât timp cât nu ai o față suspectă și nu pronunți cuvântul cu B poți să te plimbi în principiu pe unde vrei. Nu deranjezi pe nimeni. 4 ore de… autoanaliză a eului liric🙂. Dar au trecut și a venit vremea Checkin-gului. Desigur un nene, român fiind, s-a băgat în fața noastră, a celor  care stăteam la coadă. Străinii stăteau cuminți în spatele nostru fără ură mocnită că suntem în fața lor cu 30 de secunde. Maxim 15 minute și eram într-un fel de subsol lângă poarta 7 așteptând… A trecut liniștită ora și jumătate care trebuia așteptată și am fost îndrumați într-un autobuz, să spunem. Cam aglomerat dar entuziasmul era mare și nu am băgat de seamă. Eu cel puțin. Am mers mult pe pistă. Am mers atât de mult încât am crezut că autobuzul e defapt avionul și trebuie să ne luam zborul în orice moment. Ne îndreptăm spre un avion, nu nu e aceasta, mai insistăm pe lângă unul dar se pare că nu ne vrea. Chiar începusem să îmi pun întrebări… NU mai au voie românii în Franța?

Multe avioane garate în linie  unul lângă altul și când nici nu ne mai așteptam ne oprim lângă unul din ele. Din autobuz, în unele locuri, părea a fi lipit cu bandă adezivă. Ușile autobuzului totuși rămâneau închise. Oare nici acesta nu ne vrea? Nu știam exact care e motivul așa că am preferat să rămân filozof… răspunsul la întrebarea nerostită era că în aeroport se lucrează la secundă exact cum se dorește la CFR🙂 . Dacă îmbarcarea era programată pentru și 20 minute, normal nu ne-au lăsat afară până nu s-a făcut și 20. Emoții la vederea avionului? Nu. Emoții la urcare? Nu. Emoții la decolare? Nu. În schimb entuziasmul era de nestăvilit. Să zicem doar că dacă aș avea și eu la mașină asemenea accelerație… După un rulaj destul de lung pe pistă decolăm… Senzație asemănătoare cu cea dintr-un lift dar mult mai… rafinată să spunem. În 5 minute eram deasupra unui București sângeriu. Străzile parcă erau niște artere prin care curgea fier topit. Era primul oras pe care îl vedeam din avion si mi s-a părut magnific. Niciodată nu mi-am imaginat că o să vină ziua când voi aveam cuvinte de laudă pentru capitală.

Am urcat prea repede deasupra norilor care ne amenințaseră toată ziua și pământul părea a fi cuprins de o forță întunecată și va dispare sub amenințarea ei. Ecranele din avion indicau viteza de deplasarea în jurul a 400Km/h, altitudine de 12 000 m și temperatură de –40C. M-am lasat în scaun și am savurat un croisant fierbine ca scos din cuptor și un pahar cu apă mulțumită doamnelor stewardese.

Următorul oraș pe care l-am văzut de sus a fost Budapesta. La o comparație fugară face Bucureștiul să pară un sat. O întindere imensă de râuri de foc, separată de o fâșie neagră peste care își aruncă brațele din loc în loc… Dunărea nu părea a fi deranjată și își continua liniștită vechiul drum. În timp ce urmăream cu atenție oceanul de foc căpitanul aeronavei a anunțat începerea manevrelor de aterizare. Au luat aproape jumătate din timpul total al călătoriei.

Aeroportul din Viena, deși impunător, dezamăgește. În limba Engleză se găsesc indicațiile strict necesare și nimic în plus. Totul se desfășoară în limba germană inclusiv anunțurile pe speaker. Dublarea mesajul în limba engleză părea la un volum mai mic și aproate imposibil de înțeles. 45 de minute în Viena și au fost de ajuns. Am fost iar înghesuiți într-un autobuz și îndesați într-un avion mult mai mic ca precedentul și mult mai zgomotos.Avion1 Avion2 În schimb stewardesele parcă au fost mai pregătite, profesioniste. Nu vreau să fac reclama dar Austrian Airlines chiar e ok.

Decolare la fel de rapidă ca și prima și în timp ce admiram cât de aranjate păreau terenurile oamenilor o pătură groasă de un alb pur a acoperit parcă tot pământul. Am mers destul de mult până când la orizont, deși acelasi alb de acum frustrant parcă și-a schimbat textura. Cateva minute trecute și Alpii cu crestele lor albite, parcă încercau să își arate vârsta și noblețea erau la picioarele mele. Inițial până am realizat ce se întâmplă am avut impresia că pământul a fost decorat cu hârtie creponată. Alpi1 Alpi2 Oriunde priveai era un vârf mai înalt și parcă mai necruțător. La poalele munților parcelele oamenilor arătau perfect de parcă ar fi fost tocmai aranjate..

Lyon deși la o prima vedere pare mai mic decât Viena, despre aeroporturi vorbind, este totuși mult mai impunător, mai modern, mai civilizat, mai profesionist. Lyon1 Lyon2 Lyon3

Lyon 4

Și la urmă câteva informații despre costuri:

bilet avion: 160 euro dus-întors

bilet tren Bacău – București: 23 lei

capucino gara București: 1 leu

autobuz către aeroport: 7 lei 2 călătorii

ciocolata caldă în aeroport: 3 lei

Urmează episodul 2 Drumul de la Lyon către Clermont Ferrand…

Categorii:Diverse
  1. Septembrie 3, 2010 la 7:03 PM

    Ce face străinătatea din om… nu credeam că ai să reușești să mă faci să-ți citesc blogul cu-n așa interes de mare… baftă, aveți grijă de voi și aștept părțile următoare…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: